Do you belive in dreams?

    Eram unde obişnuiam să fiu, exact în spatele tău, apărându-te de tot ceea ce însemna viclenie şi ură, eram lângă tine, deşi nu mă simţeai. Trăiam între două lumi, între cei ce sperau ca poarta raiului să se deschidă pentru a mai simţi razele soarelui pe feţele lor şi între cei  care se bucurau de ele fără a realiza asta. Şi eram pierdută, nu mă simţeam a cuiva, ci eram o simplă umbră a trecutului care a ales să îşi coboare aripile peste trupul tău marcat de diavoli. Şi speram ca cineva să îmi permită să mă pierd din nou în braţele tale şi speram să simt din nou acea căldură carnală pe care o devoram în acel prezent mort şi dat uitării. Încă mai credeam că la sfârşitul lumii te voi regăsi pe acelaşi meleag înconjurat de prădători, iar tu, un înger inocent aveai să cazi în capcana lor. Şi te  îmbrăţişam, însă măcar atunci poate va fi diferit, poate te voi simţi din nou, atunci poate...nimic.
    Eram în spatele tău, acolo unde obişnuiam să trăiesc, întotdeauna eram umbra ta, cea care te veghea şi încerca să te oprească de la prăbuşire şi dezastru. Am ales să trăiesc în lumea asta, să simt pe umerii mei sufletele celor ce nu puteau să trăiască printre fiinţele dragi, simţeam acea durere care le străpungea sufletele. Şi eram aici, în timp ce ei erau acolo şi tânjeau după o îmbrăţişare venită din partea unei alte persoane, unei fiinţe exact ca tine. Simţeam totul, cum se revoltau că ei erau acolo în timp ce puteau fi în locul meu, apărând un copil inocent. Dar nu, eu eram cea care a fost trimisă pe pământ şi care apăra un diavol, te apăram şi acum, după atâta timp, apăram partea ta bună, copilul inocent din tine, iar duhul diavolului ce zăcea în tine speram să fie sugrumat de aripile mele.
     Dar nu...erai pierdut, iar eu odată cu tine...pentru totdeauna într-un vis...